Conace readuse la viaţă – Hagianoff

Autor: Monica Cismaru

Ţăranii din satul Manasia, primul cum ieşi din Urziceni spre Slobozia, îi zic castel.Şi nu sunt deloc departe de adevăr. Chiar daca normele arhitecturale nu l-ar include în această categorie, conacul Hagianoff chiar e un castel printre casele mici de ţară dintr-un sat din Bărăgan, Ialomiţa. Ai trecut de sute de ori pe langă Urziceni si n-ai intrat, te-ai gândit că poate n-ai avea ce să vezi. Sau poate te duci acolo doar la rude şi la prieteni. Dar merită să faci o oprire la Manasia şi să vezi conacul Hagianoff, ridicat la sfârşitul secolului al XIXlea. Ansamblul Conacului Hagianoff este înscris în lista actualizată a monumentelor istorice de calsă A din România. Proprietatea a aparţinut până în anii colectivizării, familiei Cantacuzinilor în sec. al XVII-lea, domnitorului Alexandru Ipsilanti la sfârşitul secolului al XVIII-lea, familiei princepelui sârb Efrem Obrenovici şi familiei fostului ministru de externe al Bulgariei, Ion Hagianoff, în secolul XIX şi în prima jumatate a secolului XX.

































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































Odată cu colectivizarea, a devenit centrul IAS, iar apoi, gradiniţă. Din fericire, n-a fost transformat în coteţ sau grajd, aşa cum s-a întâmplat cu alte clădiri similare şi a putut fi readus la viaţă în cinci ani. Proprietatea e privată, aparţine societăţii Dallarte şi a fost restaurată din fonduri proprii şi europene. Deocamdată, nu este deschisă publicului larg, este disponibilă doar pentru evenimente private (petreceri, concerte, expoziţii etc)  şi evenimentelor corporate. Proprietarii vizează să atragă clientela premium, fie că e vorba de leisure sau business.

Domeniul e compus din conac principal, cramă şi parc şi în anii ce vor urma se va adauga un hotel care să asigure şi cazarea. În interiorul conacului s-au păstrat destule elemente originale preţioase, cum ar fi picturile de pe tavanele din lemn sau coloanele în stil doric. Mobilierul din interior este luat în totalitate din anticariate şi s-a încercat respectarea pe cât posibil a stilului original în care arăta casa. La parter, e un hol, salonul bar şi cel cu pian, sufrageria, iar la etaj o sală de conferinţe, o bibliotecă şi salonul oriental, unde, pe vremuri, boierul se retrăgea să fumeze şi să bea cafea. Mansarda a fost amenajată în stil modern şi i se spune La Sale de Theatre, pentru că e special amenajată pentru spectacole, diverse reprezentaţii etc.

Parcul e la fel de impresionant ca şi clădirea. Aici se găseşte şi un foişor, pe o movilă, despre care se spune că datează din vremea lui Alexandru Ipsilanti şi că ar fi fost un sarcofag, conform obiceiului vremurilor, dar totul se bazeză pe supoziţii. De asemenea, e şi un iaz în care vor înota peşti exotici şi o poiată cu şase păuni. Pe domeniu se află şi un atelier de olărit şi, în curând, un iaz, o piscină şi o oranjerie, unde vor încăpea până la 250 de persoane. Vara, se vor organiza brunch-uri tematice şi diverse evenimente high-class.

Crama este impesionantă – are un spaţiu de degustare, dar şi de depozitare- am văzut acolo butoaie şi de 11000 de litri. Pe vremuri, toate erau pline cu vinul obţinut din recolta de viţă de vie a domeniului. Tot aici se află şi tablouri cu portretele tutror celor care s-au perindat pe la conac de-a lungul timpului, de la Alexandru Ipsilanti, Efrem Obrenovici la Ion Hagianoff.

Ca fapt divers, biserica satului este construită pe axul conacului.

Locul este încărcat de istorie şi a fost readus la viaţă printr-o investiţie de peste un milion de euro. Din ianuarie 2014, va intra serios pe piaţa turistică, mai ales cea destinată evenimentelor, iar când hotelul va fi gata, va putea fi frecventat de oricine îşi doreşte să simtă un pic din  atmosfera boierească de conac de ţară. Mie, una, mi-a inspirat puţin din aerul transmis de romanul lui Teodoreanu, “La Medeleni”.

 

4.50 avg. rating (92% score) - 2 votes
1
Comentarii
  1. Lucian Gavrileţeanu , 3 octombrie 2014 at 11:44 pm

    Mă bucur că acest conac a fost restaurat. L-am cunoscut foarte bine pe Nicolae Hagianoff, un om deosebit, căruia îi port o adâncă recunoştinţă. Mi-ar plăcea să văd aceste locuri. Păcat că publicul larg nu are acces în interior!

    Lucian Gavrileţeanu

Leave a Comment